Atunci când spui Alba Iulia, spui în primul rând istorie – daci, romani, Apulum, Mihai Viteazu, nobilime transilvăneană, Horea, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu, unire, 1918, încoronare. Este oraşul în care mândria de a fi român este mai puternică decât oriunde altundeva. Este locul unde cel puţin o dată pe an, de 1 Decembrie, sentimentul naţional ce a dăinuit în strămoşii noştri şi a împins naţiunea către Marea Unire de la 1918, renaşte în fiecare dintre noi.

Nu am întâlnit niciunde, în altă parte, atâtea dovezi istorice ale faptului că ne tragem din oameni destoinici şi curajoşi, eroi a căror memorie trebuie respectată. Este de datoria fiecărui român să-şi cunoască istoria, chiar dacă nu este în totalitate mândru de ea, chiar dacă nu acceptă anumite greşeli făcute în trecut, chiar dacă nu este mulţumit de actualii conducători. Ca să ştim încotro ne îndreptăm, trebuie mai întâi să cunoaştem de unde venim şi nu putem face asta decât cunoscându-ne istoria, iar să cunoşti istoria românilor fără să vizitezi Alba Iulia este aproape imposibil.

Panorama1

Pentru a face mai uşoară misiunea celor care decid să vină şi să viziteze Cetatea Marii Uniri am alcătuit o listă a celor mai importante 10 locuri care trebuie vizitate în oraş. Aşadar, să purcedem la drum, într-o ordine aleatorie:

1. Traseul porţilor cu Celula lui Horea. Este alcătuit din porţile I, II, III, IV şi V de acces în Cetate şi reprezintă principala rută de vizitare a Cetăţii Alba Carolina, majoritatea obiectivelor turistice aflându-se pe acest traseu. Porţile sunt proaspăt recondiţionate şi deschise pentru vizitare. Conţin elemente arhitectonice cu decoraţiuni din mitologia antică – sunt reprezentaţi eroi şi scene precum: Venus şi Marte, Eneea, Anchise,  Anteu, Perseu cu capul Meduzei şi Hercule în luptă cu leul din Nemeea, atlanţii sau zeiţa Victoria. De asemenea apar elemente austriece (stema Casei de Austria), scene cu investirea lui Eugeniu de Savoia comandant al oştirii, sarja cavaleriei creştine şi atacul infanteriei imperiale asupra artileriei otomane, basoreliefuri reprezentând diferite trofee, fanioane şi steaguri cu însemnele lui Carol al VI-lea sau statui simbolizând marile virtuţi : Abundenţa, Înţelepciunea, Cumpătarea şi Forţa. Deasupra porţii a III-a, cea mai importantă şi mai impunătoare dintre porţile cetăţii, în soclul statuii lui Carol al VI-lea se află o mică încapere în care ar fi fost întemnitat la 2 ianuarie 1785 Horea, principalul conducator al marii răscoale din 1785-1785. În anul 1937 a fost aşezată aici o placă ce conţine următoarea incripţie: “Aici a suferit dârz, neînduplecat, cu credinţă tare în destinul neamului românesc. 27 decembrie 1784-28 februarie 1785″. Zilnic, pe acest traseu are loc ceremonialul de schimbare a gărzii de la poarta a III-a, un spectacol ce atrage tot mai mulţi turişti din toate colţurile ţării şi chiar şi de peste hotare.

 

2. Traseul celor 3 fortificaţii. Un obiectiv turistic nou în Alba Iulia. Deschis pentru prima dată turiştilor în urmă cu doar câţiva ani acesta este un punct de atracţie, unic în Europa, pentru cei care vor să călătorească în istorie, în urmă cu câteva secole sau chiar milenii. Este localizat într-un perimetru din partea sudică a Cetatăţii Alba Carolina şi îşi trage numele de la vestigiile a trei fortificaţii diferite, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeaşi locaţie, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman (sec II-III d.Ch.), Cetatea Medievală Bălgrad (sec. XVI-XVII) şi Cetatea Alba Carolina, fortificaţie de tip Vauban (sec.XVIII). În interiorul traseului şi nu numai, pot fi văzuţi soldaţi patrulând în costumaţii de epocă, iar în weekend se poate admira ceremonia de salve de tun trase în cinstea turiştilor. Alte obiective care pot fi vizitate aici sunt: poarta monetăriei, poarta de sud a castrului roman, tabăra militară, platforma de artilerie, sala armelor, bastionul Bethlem sau hotelul medieval.

3. Catedrala Reîntregirii Neamului. Catedrala ortodoxă, construită între anii 1921-1922 este cunoscută şi sub numele de Catedrala Încoronării şi  este un simbol arhitectural în stil neo-brâncovenesc, cu elemente de tradiţie bizantină, inspirată din biserica domnească din Tîrgovişte. Este considerată ca fiind “expresia artistică a unităţii noastre naţionale realizată prin actul din 1918″, monument istoric de importanţă naţională, simbol al Unirii şi al reîntregirii României. În 15 octombrie 1922, în această biserică, purtând hramul “Sfânta Treime”, au fost încoronaţi regele Ferdinand I şi soţia sa, regina Maria, în calitate de suverani ai României Mari, în cadrul unei ceremonii oficiale intrată în istorie, cu o largă participare din partea caselor regale ale lumii. În prezent, aici îşi desfăşoară activitatea Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia.

 

4. Catedrala romano-catolică “Sf. Mihail”. Este cel mai bine păstrat şi cel mai valoros monument de arhitectură medievală din Transilvania, fiind de o vârstă cu celebra Notre Dame din Paris. A fost construită în etape, între secolele XIII-XVII, pe locul unei bazilici romanice din secolul XI, distrusă de către tătari în 1241. Arhitectura este în stil romanic cu decoraţiuni gotice , iar turnurile de pe faţada vestică, refăcute în secolul XVII, poartă amprenta Renaşterii. În interiorul catedralei pot fi văzute basoreliefuri din epoca romană târzie, din cea gotică, dar şi sarcofage în stil renaşcentist italian. Aici se află mormântul lui Iancu de Hunedoara, al cărui sarcofag este împodobit cu scene din luptele sale cu turcii, mormântul fratelui său, mort la bătălia de la Sântimbru, Ioan Cavalerul, mormântul fiului săm mai mare, Ladislau, precum şi mormintele principelui Ioan Sigismund şi al mamei sale, Isabella. Un alt element extrem de impresionant este o orga cu 2209 tuburi, datând din 1877 şi încă funcţională. Catedrala deţine şi o expozişie deschisă, inaugurată în 2009, cu prilejul anversării a 1000 de ani de la înfiinţarea episcopiei de Ardeal. În prezent este Catedrala Arhiepiscopiei romano-catolice  de Alba Iulia.

Catedrala romano-catolică “Sf. Mihail”

5. Biblioteca Batthyaneum. Este cea mai importantă filială din ţară a Bibliotecii Naţionale şi are statut de institut de cercetare. A fost înfiinţată în 31 iulie 1798, de către episcopul romano-catolic al Transilvaniei, Batthyány Ignác şi instalată într-o clădire care a aparţinut unei foste mănăstiri trinitariene. A dispus de primul observator astronomic modern de pe teritoriul României (1779) înzestrat cu cele mai performante aparate din acea epocă (distrus după Revoluţia de la 1848) şi mai multe colecţii cu caracter muzeal. Din cauza destinaţiilor diverse ale acesteia, clădirea, construită în stil baroc între 1719-1738 a suferit modificări în cursul secolului al XVIII-lea. A fost pe rând biserică cu două turle (1719-1784), depozit, spital al armatei (1786-1792), observator astronomic şi în final bibliotecă (1792-1798). Nucleul operelor îl constituia colecţia privată a episcopului Batthyány Ignác, formată din 18.000 de unităţi bibliografice, tipărituri şi manuscrise datate începând cu secolul al IX-lea. În prezent, aici sunt păstrate peste 50.000 de cărți, 19.000 de documente, 1.230 manuscrise și aproape 600 incunabule dintre care cele mai importante sunt: Codex Aureus (sec. IX), manuscris cunoscut şi sub numele de Evangheliarul de la Lorsch, care cuprinde evangheliile lui Marcu şi Matei, Psaltirea lui David (sec. XII), Codex Burgundus (sec. XV), Biblia Sacră (sec. XIII), Palia de la Orăştie (1582), Biblia lui Şerban Cantacuzino (1688), Noul Testament de la Bălgrad (1648). Valoarea Bibliotecii este dată şi de cele două arhive ale Transilvaniei, a Conventului de la Cluj-Mănăştur şi a Capitlului de la Alba Iulia.

Biblioteca Batthyaneum

6. Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan. Pentru a cinsti memoria celor 3 martiri, conducători ai Răscoalei populare de la 1784-1785, la iniţiativa societăţii “Astra”, în 1937, a fost ridicat acest monument. Este realizat din granit şi este opera sculptorului lon Negrulea. Este situat în faţa porţii a III-a a Cetăţii Alba Carolina, măsoară peste 20 m înălţime şi are la bază o celulă simbolică. În partea de est este amplasată Victoria înaripată ce ţine în mâna o cununa de lauri, iar în partea de vest un basorelief care îi înfăţişează pe cei trei eroi. Pe soclul obeliscului este sculptată inscripţia: “Smerită închinare lui Horea, Cloşca şi Crişan”, ceea ce exprimă recunoştinţa şi omagiul adus celor trei martiri. După câţiva ani, pe Dealul Furcilor, locul unde au fost traşi pe roată cei trei, a fost ridicat încă un obelisc din piatra.

Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan

7. Muzeul Naţional şi Sala Unirii. Se numară printre cele mai importante muzee din Romania, atât din punct de vedere al patrimoniului său, cât şi datorită prestigiului ştiinţific pe care-l reprezintă. A fost inaugurat în 1888, la iniţiativa Societății de Istorie, Arheologie și Ştiințele naturii din Comitatul Alba Inferioară. Muzeul cuprinde două clădiri care au valoare de monumente istorice. Clădirea “Babilon” a fost construită, în stil romantic, între anii 1851 – 1853, având mult timp o destinaţie militară. A fost folosită ca pavilion de locuințe pentru ofițeri, iar din 1968 adăposteşte colecţiile muzeului. Sala Unirii a fost construită între 1898 – 1900 pentru a fi cazinou militar. A fost restaurată în în două etape, prima în 1922, iar cea de a doua în 1968. În această clădire, la 1 Decembrie 1918, a fost adoptată, de către cei 1228 de delegaţi, “Declaraţia de unire a Transilvaniei cu România”. Documentele originale precum şi steagurile cu care delegaţiile din întreaga ţară au venit la Marea Unire sunt expuse în sala mare. Rezoluţia Unirii, adică actul fundamental, este gravata pe un perete al Sălii. Colecţiile păstrate la Muzeul Naţional al Unirii sunt de arheologie preistorică, dacică, romană sau medievală, din istorie, etnografie și artă populară, numismatică sau periodice – cărți (bibliotecă cu peste 55.000 volume).

Muzeul Naţional şi Sala Unirii

8. Palatul principilor. Este amplasat pe locul vechiului palat episcopal şi înglobează elemente ale acestuia, în vecinatatea Catedralei romano-catolice “Sf. Mihail” şi a statuii ecvestre a lui Mihai Viteazu. A fost construit în etape succesive începând cu mijlocul secolului al XIV-lea. În veacul următor cunoaşte extinderea maximă prin organizarea diferitelor aripi în jurul a trei curţi interioare. Inițial, clădirea a avut drept destinație reședința capitoliului romano-catolic, locul unde se redactau și se autentificau acte. Din secolul al XVI-lea, a fost reședință princiară, iar pentru o perioadă de 11 luni, în anii 1599 și 1600, edificiul a servit ca reședință a voievodului Mihai Viteazul. Clădirea a fost grav avariată de turci și tătari, în timpul mariilor invazii din 1658 și 1662, iar sub habsburgi, primeşte destinaţii diferite, partea de est devine cazarmă, iar cea de vest reşedinţă a episcopiei romano-catolice restaurate. Păstrează numeroase detalii arhitectonice: portaluri, ancadramente, frontoane, bolţi, reprezentative pentru renaşterea transilvăneană şi a starnit admiraţia celor care l-au văzut. Palatul Princiar a fost descris în cronicile străine ale vremii, ca un edificiu foarte luxos, împodobit cu fresce şi scări de marmură. Este reprezentativ pentru spaţiul transilvănean şi din punct de vedere arhitectonic, regăsindu-se stilurile gotic, renascentist şi baroc.

9. Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu. Statuia voievodului care a realizat pentru prima dată unirea ţărilor române, operă a sculptorului Oscar Han, a fost dezvelită în anul 1968, în faţa Palatului Princiar, cu prilejul aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România. În spatele statuii, încastrat în zidul fostului Palat princiar, în mai 1975, când Alba Iulia a sărbătorit 2000 de ani de existenţă urbană şi 375 de ani de la prima unire politică a ţărilor române a fost amplasat un basorelief, realizat de către Horia Flămându, care îl reprezintă pe Mihai Viteazul primind omagiile celor trei ţări române unite. Basorelieful are o lungime de 6,20 m şi o lăţime de 3 m, iar la bază se afla o placă pe care este însemnat: “Aici la Alba Iulia în anul 1600 ca un simbol al dreptului istoric al poporului român de a trai unit, liber si independent s-a înfaptuit prin lupta si vointa neamului, prin vitejia si geniul marelui voievod Mihai Viteazul, maretul act al primei uniri politice a celor trei principate române- Tare Româneasca, Moldova, Transilvania – mai 1975″.

10. Biserica memorială “Mihai Viteazu”. Este situată în vecinătatea zidurilor Cetăţii Alba Carolina, la 500 m de Obeliscul închinat eroilor martiri Horea, Cloşca şi Crişan. Biserica de lemn a fost construită pe locul unde s-a aflat vechea ctitorie, din anul 1597, a voievodului unificator Mihai Viteazu după celebra victorie de la Şelimbăr şi triumfala intrare în Cetate. Centru al Mitropoliei Ardealului din secolul XVII, unde au slujit sfinţii ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, vechea catedrală din acest loc avea ca hram Sfânta Treime, simbol al unităţii prin credinţă şi neam a celor trei ţări româneşti. În 1714, regimul habsburgic a impus dărâmarea, în totalitate a acesteia, numeroase materiale fiind folosite la construirea Bisericii ortodoxe Maieri din cartierul Lipoveni de azi. Începând cu anul 1988, s-a reconstruit noua bisericuţă, în stil maramureşan, pe acelaşi loc şi cu acelaşi hram. Slujba de sfinţire a avut loc în anul 1992.

Surse foto:
www.romulusopriscan.ro
www.istorie.uab.ro